Sansele schimbarii in bine nu se afla in afara noastra, ci in Noi, ca oameni si institutii. Totodata, in interactiune cu deficitele noastre bugetare si comerciale se afla excesele de indatorare externa, de lacomie si mizerie in saracie.
De fapt, cum reactionam la ceea ce ni se intampla este un mod specific uman de a ne raporta la bogatie si saracie, la ocupare si somaj, la cultura si incultura, la stiinta si ignoranta, la credinta si necredinta etc., in calitate de evolutii pozitive sau negative care, inainte de a fi in mediul coexistentei si succesiunii noastre comune, se afla cuibarite in ungherele mintii, inimii si sufletelor noastre, in natura si societatea din Noi.
Luptand cu indoielile si incertitudinile, cu certitudinile si incremenirea in proiect, cu limitarea si neajunsurile varstei, cu nedreptatile oamenilor si cu necunoscutul, invatam, de fapt, sa ne implinim viata ca parte a intregului viu comun, a familiei in care ne nastem, a comunitatii in care traim, a organizatiei in care muncim, a mediului in care supravietuim.
Avem nevoie astazi, mai mult decat oricand, sa incepem sa invatam normalitatea de „a fi OM”, in stransa legatura cu normalitatea lui „a avea”, in cadrul unei armonii care sa foloseasca iubirea, stiinta si credinta din perspectiva responsabilitatii libertatii de a ne implini viata ca fiinte umane sociale.