Despre Viata si Economie - ID. 5104245

In aceasta carte autorul redescopera, prin filtrul gandirii si trairii personale, ceea ce au spus invatatii intelepti, ca: Goethe, „Isi merita viata, libertatea numai acela ce zilnic si le cucereste neincetat!”, Einstein, „Nu merita traita decat o viata in slujba altora”!, Krishnamurti, care vedea viata ca pe o „existenta in relatie”, unde daca educatie nu e, nimic nu e! (educatia in iubire, singura ce il poate ajuta pe Om sa-l inteleaga pe celalalt).

Dl profesor Constantin Popescu crede in curajul de a spune: Si, totusi, DA Vietii, visand si sperand, chiar si in cele mai nenorocite situatii. 

Vorbind despre viata, analizeaza viata economica, ca viata creata de om, in ideea ca afacerile omenesti ar trebui sa fie raspunsul-abilitate al omului-social la „zgarcenia” naturii si incertitudinile vietii, la nedreptatile oamenilor si neajunsurile varstei. 

Societatea omeneasca a pus in opera educatia pe sensul vietii si pentru toata viata, ca proces de transformare interioara a omului-animal in omul-uman. Se pare insa ca modelul educational practicat s-a abatut de la misiunea lui sacra, aflandu-se la cauzalitatea actualei crize ecolonomice, fara precedent, ca distrugere necreatoare, fiind considerat falimentar, de catre Krishnamurti si nu numai. Mai precis, este pe contrasens! Aceasta inseamna ca drumul parcurs pana acum a fost de la o educatie in sine la comportamente de contrasens si apoi la falimentarea naturii.

Este drumul „caderii omului” prin cunoasterea stiintifica in „sus” si moralitatea aplicarii ei, in „jos”!
 

Pornind de la cugetarea lui Gandhi: „sa devenim schimbarea care dorim sa se produca in lumea noastra”, se arata necesitatea de innoire a paradigmelor, ce nasc mentalitatea si conduita definitorii pentru comportamentele umane, adevarata lume fiind in interiorul nostru, acolo unde mintea, inima si sufletul pot fi in armonie sau in dizarmonie.

Daca in aceasta lume interioara avem armonie si pace, atunci si in lumea exterioara, pe care o cream, vom avea armonia dintre „a avea” si „a fi” ca implinire de sens!