Ecolonomia este invatatura sistemica, inteleapta, despre sanatatea intregului viu comun – natural si creat – in circumstante inevitabile ale incertitudinii si certitudinii mortii individului uman, al limitarii si transformarii continue a universului nostru.
Avem nevoia de a insanatosi democratia, guvernarea si viata unei societati, punand ideile-samanta ale Oamenilor Alesi in slujba transformarilor si schimbarilor interioare ale fiintei umane, ca tendinta catre o noua paradigma. Doar atunci cand schimbarea se produce din interior spre exterior, spune Stephen R. Covey, ca „rebeliune” transformatoare pe Sens, acest proces va fi exteriorizat prin acte si fapte de comportament uman, individual si institutional.
Doctrina ecolonomica porneste de la faptul ca legile universale, in care se afla planeta Pamant, guverneaza si viata sociala creata, transformarile si schimbarile ei in functie de particularitatile formelor de manifestare a acestora. Principiile Doctrinei ecolonomice fac legatura dintre exigentele acestor legi universale si nevoile aplicarii lor in realitatile create. Amintim:
- Intregul viu comun este superior realitatii create. Transformarile si schimbarile care intervin in mediul creat de om trebuie sa reflecte aceste exigente universale, sa fie in armonie cu asteptarile, aspiratiile si telurile generatiilor umane. Numai ce corespunde exigentei acestora este considerat durabil si in armonie cu miscarea „intregilor vii integrati”.
- Unitatea ca armonie a intregilor are prioritate fata de conflictul partilor, in sensul ca exigentele legilor universale au legatura directa cu intregul, in timp ce conflictele sunt cele care implica miscarea. Si unitatea si conflictul sunt permanente, importanta este tendinta lor in timp. Intotdeauna, intregul este superior partilor, iar unde este unitate sunt si premisele armoniei.
- Un mediu creat sanatos este cel aflat in armonie cu exigentele lumii vii, prin acordare, coerenta si rezonanta in fiecare timp de asteptare in care urmeaza sa se produca.
- Flexibilitatea parametrilor de stare ce definesc echilibrele homeostaziei vietii economice si sociale, reprezinta o sursa a unei miscari sanatoase in limitele mini-max-ului ce ne tulbura homeostazia vietii. O noua dinamica se bazeaza pe flexibilitatea ideilor ce se incadreaza in tendinta dominanta, ceruta de torentul evolutiei.
- Elementele ce definesc circumstantele inevitabile ale intregului viu comun, in frunte cu incertitudinea, limitarea si certitudinea mortii indivizilor umani, impun eforturi conjugate, bazate pe regula castig-castig, pentru toti participantii la transformare si schimbare, din natura si societate.
- Ca trasatura esentiala a intregului viu, libertatea de miscare, de evolutie este una de natura iubitoare, responsabila si constienta. Libertatea fara iubire poate sa fie o nenorocire.
- Timpul „intregilor vii integrati” de a aparea si a se transforma si schimba in noi forme de energie, este superior spatiului in care coexista acestia, prin verificarea sanatatii tendintei dominante, Sensului Rostului miscarilor continue.
- Izvorata din incertitudini si din nevoia de a forma o fiinta umana simtitoare, libera in responsabilitate, educatia incepe procesul cunoasterii cu cei 7 ani de acasa, prin punerea bazelor valorice ale convietuirii si continua ca un proces permanent de invatare si dezvatare, pe Sensul si tot restul vietii. Desfasurarea acestui proces permanent, in iubire si intelegerea integrala a vietii ca existenta in relatie, reprezinta conditia si expresia formarii omului, iubitor de Naturalitate si Adevar, de Oameni si de Frumos.
Aceste principii, in unitatea si interdependenta lor, privesc o complexitate deschisa a universului nostru, a carei intelegere ne poate ajuta s-o traim in armonie, sa folosim cunoasterea stiintifica pentru binele omului si a tuturor oamenilor, sa cream un sol social-spiritual fertil solidaritatii si cooperarii umane, compasiunii si comuniunii sociale, ca sol al Pacii sanatoase, durabile, frumoase si prietenoase cu mediul. Nu poti sa ai oameni sanatosi in armonie cu ei insisi, cu semenii si intregul viu, cu divinitatea, decat intr-un mediu comun, echilibrat, sanatos care ne gazduieste pretuindu-ne.
Credinta este o valoare dumnezeiasca intru speranta. Nu se poate „trai impreuna” fara aceasta valoare. Valorile derivate sunt produsul interactiunii credintei intru speranta cu trairea noastra in relatie: cu cine suntem, cu semenii si intregul viu, cu divinitatea. Aceasta traire ca existenta in relatie, are nevoie de forme concrete de manifestare a comportamentelor umane.
Una din valorile derivate ale trairii noastre impreuna este familia umana, primul neam omenesc, bazata pe iubire si pe victoria vietii. In acest sens, valoarea familiei umane, ca neam omenesc, transforma iubirea barbat-femeie in victoria naturala, permanenta a vietii. Iata de ce, interactiunea cu valoarea credintei trebuie sa conduca la: Da iubirii! Da vietii! Da sperantei!
Pe sirul neintrerupt al valorilor derivate, dupa familia umana integram comuniunea sociala ca sol social-spiritual fertil pentru trairea in armonie a familiilor umane. Cultivarea acestei valori trebuie sa fie un proces permanent care incepe cu primii ani de viata din familia umana. Se constituie cu educatia social-institutionala, in diferitele ei forme de manifestare, cu educatia prin munca etc. Credem ca aceasta comuniune sociala trebuie interpretata si practicata si din perspectiva sanatatii intregului viu. In acest sens, este de dorit sa invatam si sa practicam regulile: Da intelegerii! Da respectului reciproc! Da buna voirii intre oameni! Da armoniei natural-uman-social etc.!
Timpul spatiului, in care coexistam si ne succedem ca generatii social-umane, transforma Credinta intru Speranta, in valoarea numita Patrie. Aici, intalnim un intreg viu natural-uman-social, care a devenit si continua sa devina cel mai fertil sol natural, cultural, traditional, social-spiritual, pentru asezarea neamurilor omenesti - numite popoare. Valoarea Patriei integreaza intr-un sistem toti factorii istorici, culturali, religiosi, economici, sociali si naturali care servesc apararii vietii si sanatatii „intregilor vii integrati”. In acest sens, am putea promova continuu elemente de sanatate ale patriotismului curajos, creativ, critic, coerent si constructiv.
Da iubirii de Naturalitate, de Adevar, de Frumos, de Traditii bazate pe cultura armoniei vietii si intelegerii! Da pacii sociale pentru buna convietuire! Da poporului care traieste in iubire, armonie si buna vecinatate! Puterea iubitoare a unei asemenea valori este ridicata de Papa Francisc pe culmea credintei intru speranta, cand afirma ca, planeta Pamant pe care ne aflam este „patria” noastra, iar omenirea care traieste prin bunavointa acesteia este „poporul” acestei Patrii. In esenta, suntem o Patrie si un Popor, ca „intregi vii integrati”! Nu avem decat sansa „trairii impreuna”, in armonie si iubire.
Rationalitatea ecolonomica, valoarea ei, este legata nu numai de piata ci si de viata, de sanatatea intregului viu comun. In aceasta valoare decurge si conceptul de eficienta ecolonomica, care integreaza deopotriva exigentele „intregilor vii integrati”.