Cartea are ca scop principal expunerea presupozitiilor teoretice din spatele legii in domeniul concurentei, din perspectiva teoriei concurentei libere, un produs al scolii austriece de economie. Consensul legislativ international cu privire la indezirabilitatea unor acte antreprenoriale precum monopolul, oligopolul, cartelul, preturi de ruinare si necesitatea de a interveni guvernamental, nu este o noutate.
In general, concurenta politica tinde sa armonizeze legislatia concurenta, pentru a concentra rentele. Pe buna dreptate am putea argumenta ca ceea ce a ratat, cu siguranta, arhitectul legislatiei europene in domeniul concurentei este tocmai concurenta libera intre legislatiile nationale.
Asadar, legea concurentei in Europa e mai curand produsul unui proces politic de uniformizare, standardizare a legislatiilor nationale concurente, decat o dezbatere publica, pastrand ca numitor comun doua idei esentiale: 1. Piata libera nu aloca optim resursele (esueaza in imperfectiunile sale), criteriul eficientei si al profitabilitatii nefiind oricum decisive si 2. Statul poate corecta cu o precizie de chirurg esecurile pietei, fiind alte criterii mai importante decat cel al eficientei. Aceste doua idei reprezinta chintesenta scolii economice neoclasice, a carei teorii a concurentei (sursa de inspiratie a legislatiei actuale) este analizata cu filtrul teoretic austriac.